Cine sunt, de fapt, tefelistii? “Tinerii frumoși și liberi”?

Și mai ales, cu ce se ocupă ei? Generatia Y, cum au mai fost numiți, s-a născut începând cu prima parte a anilor ’80 și până către 2000.

Sfârșitul mileniului. William Strauss dă ca repere 1982 – 2004. Ei sunt “Generation Me” (Generatia: EU!”), dupa cum îi descrie psihologul Jean Twenge și nu fără să aibă dreptate, întreaga generație având o problemă de narcisism, fiind profund autocentrică, raportându-se în permanență la propria persoană și la propria placere…

Supradimensionarea eului, vine insa si cu preturi aferente! Dezamagirea cronica. Depresia. Revolta. (Vezi Twenge – Generation Me: Why Today’s Young Americans Are More Confident, Assertive, Entitled–And More Miserable Than Ever Before). Tefelistii au fost crescuti fara sa cunoasca cuvintul “nu”. Lor li s-a permis orice si li s-a dat orice isi doreau. Chiar daca cei care le dadeau o faceau pe credit. Au crescut bazindu-se pe o gratificatie instantanee. Problemele au venit aproape imediat: obisnuiti sa isi obtina placerea pe loc si fara nici un efort, au ajuns niste indivizi care nu sint capabili de empatie, deci nu sint capabili nici sa intretina relatii de prietenie sau de cuplu. Care se intretin cu efort. Pentru “una mica” exista Tinder. La fel, nu sint capabili sa dezvolte relatii de colegialitate cu cei cu care muncesc. Oricum, ii urasc pe toti si viseaza sa ajunga manageri sau cel putin consultanti. Ei sint, propriu-zis, niste indivizi singuri, izolati, dar coplesiti de propria lor grandoare pe care se mira ca cei din jur nu o apreciaza.

Nu sint apreciati nici la locurile lor de munca! In primul rind din cauza instructiei precare si a lipsei de abilitati, asta indiferent de numarul diplomelor obtinute. Sint o generatie care nu a citit si nu citeste carti. Au trecut printr-un invatamint care i-a obisnuit sa bifeze ceva pe un test grila si sa copieze. Au facut o facultate de 3 ani unde au auzit chestii teoretice si unii s-au dus la un masterat care presupune elaborarea unei fituici care sa contina “mari adevaruri” din alea corecte politic.

Cu toate astea, ei viseaza sa conduca de la bun inceput companii sau chiar statul. Cica ar fi indreptatiti. Milenialii au fost catalogati drept “generatia pierduta“, a indivizilor care se angajeaza “ca sa creeze un impact” (deci nu ca sa munceasca) si in scurt timp realizeaza ca nu pot creea nimic, nici chiar “impact” si ajung pe prima lista a disponibilizatilor.

Citește întreg articolul direct la Sursa