Sentimentul de disconfort apare atunci când suntem pe punctul de a suferi o schimbare. Din păcate de cele mai multe ori o confundăm cu nefericirea și încercăm să ne lecuim, în timp ce fugim, de fapt, de schimbare. De obicei este nevoie de ceva disconfort pentru a trece la o nouă înțelege, pentru a da drumul la o convingere limitativă, pentru a ne motiva să creăm schimbări adevărate. Lipsa de confort este un semnal care de cele mai multe ori este de ajutor.
În continuare voi prezenta câteva sentimente (mai puțin dorite la prima vedere) care îți pot indica faptul că, până la urmă, ești pe calea cea bună:
- Te simți de parcă retrăiești problemele din copilărie. Ți se pare că problemele cu care te-ai luptat în copilărie apar din nou în viața de adult și deși la prima vedere ar putea părea că de fapt încă nu ai reușit să le rezolvi, înseamnă mai degrabă că devii conștient de ceea ce gândești și simți, astfel putând să aduci o schimbare.
- Te simț amețit(a) sau pierdut(a). Faptul că te simți debusolat(a) este un semn că devii mai conștient(a) de viața ta – nu trăiești în convingerile și limitările pe care ți le-ai creat, ci mai mult în momentul prezent. Până te obișnuiești cu această nouă stare te vei simți de parcă te-ai abătut de la drumul tău (ceea ce nu este adevărat, de fapt).
- Încețoșarea „emisferei stângi a creierului”. Când începi să îți folosești emisfera dreaptă mai des, (devii mai intuitiv, te ocupi de emoții, ești creativ) uneori poate părea că funcțiile ”emisferei stângi” te fac să te simți debusolat. Activități precum concentrarea, organizarea, memorarea detaliilor mici devin dintr-o dată mai grele.
- Te năpădesc de nicăieri sentimente iraționale de furie sau de tristețe, care se intensifică până în punctul în care nu le mai poți ignora. Motivul pentru care emoțiile izbucnesc este, de obicei, pentru că acestea ”vin la suprafață” pentru a fi recunoscute, iar treaba noastră este să învățăm să ne oprim din a ne lupta cu ele sau să ne împotrivim lor și – pur și simplu, să devenim conștienți că ele există (după aceea noi le controlăm pe ele și nu invers).
- Suferi de tipare de somn imprevizibile și împrăștiate. Vei simți nevoia să dormi mult mai mult sau mai puțin, te vei trezi în mijlocul nopții pentru că un anumit gând nu îți dă pace, te vei trezi că ești plin de energie sau, dimpotrivă, vlăguit, cu puține stări de mijloc.
- Treci printr-un eveniment care îți schimbă viața, sau care a facut-o deja. Dintr-odată trebuie să te muți, divorțezi, îți pierzi slujba, ți se strică mașina, etc.
- Simți o nevoie foarte mare de a sta singur(a). Dintr-o dată ideea de a petrece fiecare weekend socializând te deranjează, iar problemele oamenilor din jur mai mult te seacă de energie decât să te mai intereseze. Asta înseamnă că te recalibrezi.
- Ai vise intense și vii, pe care ți le amintești aproape întotdeauna în detaliu. Dacă visele sunt modul prin care mintea subconștientă comunică cu tine (sau îți arată o imagine a experienței tale) atunci, cu siguranță, a ta încearcă să îți transmită ceva. Ai niște vise cu o intensitare pe care nu ai mai întâlnit-o până acum.
- Îți micșorezi grupul de prieteni, te simți din ce în ce mai incomod(a) în jurul persoanelor negativiste. Persoanele negative de prea puține ori își dau seama că se manifestă așa și pentru că te simți incomod să mai spui și tu ceva (și te simți și mai stingher să ți astfel de situații în viața ta) începi să te îndepărtezi puțin câte puțin de vechii prieteni.
- Simți că visele pe care le aveai pentru viața ta se dărâmă. Ceea ce nu conștientizezi acum este că în acest mometn se creează alte vise noi pentru o realitatre mai bună decât ți-ai fi putut imagina, o realitate care este mai potrivită pentru cine ești tu cu adevărat și nu cu cine crezi că ar trebui să fi.
- Te simți de parcă gândurile tale sunt cel mai rău inamic al tău. Începi să îți dai seama că gândurile tale chiar îți creează experiențele și, de cele mai multe ori, abia când am ajuns la limita răbdării încercăm, într-un final, să preluăm controlul asupra lor – acela este momentul când ne dăm seama că, de fapt, noi controlam tot de la început.
- Te simți nesigur(a) în legătură cu cine ești tu cu adevărat. Iluziile din trecut legate de cine ar trebui să fi se dizolvă.Te simți nesigur(a) pentru că este cu adevărat incert! Ești în procesul de evoluție, dar noi nu devenim nesiguri atunci când ne schimbăm în mai rău (ci devenim nervoși și ne închidem în noi). Altfel spus: dacă ceea ce simți este nehotărâre și îndoială, asta va duce, în general, la ceva mai bun.
- Îți dai seama cât de mult mai ai încă de mers. Reușești să conștientizezi asta pentru că poți, de asemenea, să îți dai seama și în ce direcție te îndrepți; înseamnă că ști până la urmă unde ești și cine vrei să fi.
- „Știi” lucruri pe care nu vrei să le știi. Lucruri precum cum se simte cu adevărat o altă persoană, că o anumită relație nu va mai dura mult sau că nu vei mai fi la acel loc de muncă pentru mult timp. Foarte multă îngrijorare „irațională” apare din faptul că în subconștient detectăm ceva, dar, în același timp, nu îl luăm în serios pentru că pare că nu are logică.
- Simți o intensă nevoie de a-ți susține punctul de vedere. Faptul că devii supărat(a) pentru cât de mult i-ai lăsat pe alții să profite de tine sau cât de mult ai lăsat vocile altor oameni să-ți intre în minte este un semn că ești gata să te oprești din a-i asculta pe ceilalți și poți începe să te iubești și să te respecți pe tine în primul rând.
- Realizezi că ești singura persoană responsabilă pentru viața și fericirea ta. Acest fel de libertate emoțională este înfricoșătoare deoarece înseamnă că dacă dai greș, totul depinde numai de tine. În același timp, doar conștientizând acest lucru putem deveni liberi. Merită să riști având în vedere recompensa, întotdeauna.
Brianna Wiest
Sursa http://thoughtcatalog.com/
Traducerea: Maria Ungureanu-Manole
